George Bacovia – Plumb


Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

Anunțuri

Adolescent

Optişpe’ şi ochiu-ţi fuge;
Dup-o fată curăţică
În privire-i, ea voinică
Şi cu buzele frăguţe
Uit’-aşa tu vezi mândruţe.

Ochişorii, coapte mure;
Dulci ca mierea, eu pot spune
Buzele petale sure,
Ca de roză, tare bune;
Ale mel’-or fi, tu spune?!

Ea-i gingaşă, nu firavă;
Tu tot bleg, ea tot zâmbeşte
Pasu-i mic, te-mbătrâneşte.
Şi rămâi, tu tot faci spume
O iubeşti, dar n-ai cui spune.

George Bacovia – Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovala încadrata în argint,
Bate toamna,
Si gradina cangrenata,
În oglinda larg-ovala încadrata în argint.

În fotoliu, ostenita, în largi falduri de matase,
Pe când cade violetul,
Tu citesti nazalizând
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare…

Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Si privirea-ti cade vaga peste apa larg-ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda –
Adormind…

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare…

Însa pal ma duc acuma în gradina devastata
Si pe masa parasita – alba marmura sculptata –
În vesmintele-mi funebre,
Ma întind ca si un mort,
Peste mine punând roze, flori palite, -ntârziate
Ca si noi…

Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu –
Agonia violeta,
Catafalcul,
Si gradina cangrenata,
În oglinda larg-ovala încadrata în argint…

Noaptea-mi culoare…

În miez de noapte scriu şi doare
Rup foaia şi îi dau culoare.
Văd totul clar, iar noaptea-i ziuă
Aş vrea să vad a ta lumină.

Mă simt puternic, dar eu ştiu,
Că totu-n viaţă-i fumuriu.
Lumina-mi este a ta lume,
Îmi place să iubesc, pe bune.

Încerc să dau de capăt sorţii,
Eu mă omor şi am emoţii.
Nu pot s-adorm, de tine scriu,
Chiar şi acum în ceas târziu. :)