Noaptea-mi culoare…

În miez de noapte scriu şi doare
Rup foaia şi îi dau culoare.
Văd totul clar, iar noaptea-i ziuă
Aş vrea să vad a ta lumină.

Mă simt puternic, dar eu ştiu,
Că totu-n viaţă-i fumuriu.
Lumina-mi este a ta lume,
Îmi place să iubesc, pe bune.

Încerc să dau de capăt sorţii,
Eu mă omor şi am emoţii.
Nu pot s-adorm, de tine scriu,
Chiar şi acum în ceas târziu. :)

Pastila

Nu pot s-omor cu simple rime,
Ce-au omorât alţii cu pastile-mi.
Am gânduri seci, dar dulci ca mierea,
Iubesc să te-ndrăgesc, tăcerea.

Ce-ascund aci’n rime,
Sunt doar cuvinte şi pe tine.
Un tine vag şi intrinsec,
Iubesc să te doresc, încet.

Pentru alţii la fel ca mine,
Pastila-i mai bună în rime.
Dar pentru alţii, inimi slute
Gândurile-s, prostii scurte;
Iubite-n carduri şi mărunte.

Părintele Cleopa: Rugăciuni mai înalte decât cea a inimii

Astă seară, când mă perindam pe google în căutare de informaţii, am dat peste un articol interesant :), şi anume:

„Rugaciunea mintii este desavarsita? Nu! Nici a mintii nu-i desavarsita. Rugaciunea mintii de-abia o numesc dumnezeiestii Parinti, jumatate de rugaciune sau pasare cu o aripa sau rugaciune cu-n picior, ca nici rugaciunea mintii nu-i desavarsita. Ii mai trebuie ceva. Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii.

Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult desavarsita si se numeste rugaciunea inimii. […] Continuă lectura

Greutăţi

Nu-i o-ntâmplare,
Că totu-i ca ş-aici, în zare.
Privirea-ţi, Cel ne sur,
Na făcut-o cu-n cusur.

Că de-un cusur tu găseşti
Tot Lui să îi mulţumeşti.
C-a făcut furnica-I mică
Dar de-i mică, ea ridică…

Orice lucru de-l primeşti,
De Lui, lui îi mulţumeşti.
Că furnica mică-i, oare…
Chiar tu crezi că-i o-ntâmplare?