Scrisoare-mi către un prieten…

Ai sărit calul, e drept

se mai întâmplă, stai tu drept.

Că fetele-s ca o-ntâmplare; nu ştii…?

când o să le-ntâlneşti, în cale;

Nici clipa de-ai să le greşeşti,

dar stai no stress, o să-ntâlneşti!

Anunțuri

Natura-n tihnă

Albina, floarea o-nţelege
Toate se-mbină,
ca-ntr-o lege.

Fluturele-i el micuţ,
Cine-i mic, stă şi gândeşte,
înţelege.

Gâza-i mică, dar frumoasă,
Totu-i bun,
ea arătoasă.

Iar cum zice-n mar-artist,
Univers, la degetu’,
ţi mic.

De te gândeşti că e un vis,
Acest Pământ,
e paradis.

Întreabă-te de e un vis,
Şi-ai să vezi,
că ce-i Adevărat, e scris.

Natura-ţi fie ca exemplu,
Albina-i mică,
dar e Membru.

Strugure

Un bob de strugure vânjos,
Mi-a pătat foaia, cu prisos.
A vrut s-arate alor săi,
Că-i bun, serios
Şi nu se teme de ai mei.

Dar oare, n-a ştiut el oare,
C-aşa a fost de La’ntinare?
Ca bob mărunt, ce l-am văzut,
L-am strâns în buze şi l-am supt.
Dar stai sa vezi ce Milă mare,
Cât e de mic, e vânjos tare.

M-a pus pe gânduri, El a pus,
D-un vers în tihnă eu i-am spus.
Şi oare nu-i sufletu-I mare,
Că versul scrie orişicare?
Dar bob mărunt cum el s-a pus,
Pe loc pe mine m-a sedus.

Furnica

Îi mică, mică şi ridică,
Chiar şi atât cât e pitică.
Ea merge-n tihnă, nimic nu strică,
Că-ci aşa e, aşa e-n-Zică.

Aşa-i făptura, toată ea
Precum furnica, aivea Ta.
Dar cum totu-i simţ şi legământ
Eu sunt legat şi de pământ.

Eu sunt legat, dar şi Tu eşti
Eşti lângă noi şi ne iubeşti.
Ne iubeşti mult, ca pe furnică
Ce acu’n minut învingea frică.

O floare

O floare-i mândră când zâmbeşti,
Da-i tristă floarea,
ce-nsoţeşti.

Zâmbeşte-n tâlc, cu simţământ
Să ai un rost,
tu pe pământ.

Înveseleşte’, ai tu răbdare
C-o floare-i,
pentru orişicare.

Păzeşte’ zâmbetul pruncesc,
Ca să-ntâlneşti,
ce îţi doreşti.

Dă curs şi simţirii,
Raţionamentului,
dar şi iubirii.